CORMORANUL – inamicul nr. 1 al producatorilor din acvacultura

Cormoranii constituie un subiect sensibil în România de mulţi ani, datorită legislaţiei de protecţie a cormoranilor care este astfel gândită  încât produce pierderi mari fermierilor din acvacultura românească. Dezbaterile pe această temă au rămas fără ecou până acum câteva zile când domnul Petre DAEA- ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale a atras atenţia în Comisia de Pescuit a Parlamentului European atât asupra nivelului extrem de ridicat a populatiilor de cormorani în România cât şi a pagubelor pe care aceste păsări ihtioface protejate  le aduce fermierilor din acvacultura românească. Pentru prima data a fost o reacţie in presa românească, dar nu una constructivă, responsabilă, legată de soarta acvaculturii româneşti, ci una de minimalizare a intervenţiei domnului ministru Petre DAEA. Cormoranul este considerat pe bună dreptate  « lupul bălţilor », un cormoran consumă zilnic cca 400-600 grame de peşte, ceea ce echivalează cu cca 150 kg peşte pe an consumat de fiecare cormoran. La acest nivel pagubele sunt imense în fiecare fermă de acvacultură unde zilnic sunt sute şi mii de cormorani. Dacă la nivelul uniunii Europene sunt estimate cca 1.700.000 – 1.800.000 exemplare de cormorani trebuie stiut ca din acestea cel puţin 60.000 exemplare sunt în România. Astfel, dacă în urmă cu câţiva ani pagubele produse de cormorani  fermelor de acvacultură erau de cca 6.000 tone , cel puţin 18 milioane euro, ceea ce reprezenta pierderi de cca 33 % din producţia anuală de acvacultură a României, astăzi pierderile depăsesc 50% din producţie iar tendinţa este de creştere in condiţiile măririi de la  an la an a populaţiilor de cormorani. Efectele negative ale cormoranilor asupra producţiei de acvacultură constau în :
  • pierderi directe de material biologic prin acţiunile de rapt ;
  • piederea sporului de creştere prin consumul puietului de peşte înainte de a ajunge la greutatea comercializabilă ;
  • pierderi indirecte de material biologic datorită rănilor produse de cormorani care constituie porţi de intrare pentru diferite boli care cauzează mortalităţisau o rată scăzută de creştere ;
  • instalarea stresului care determină o rată scăzută a consumului de furaje şi de metaboliare a acestora ;
  • pierderi de furaje ca urmare a consumului scăzut ;
  • utilizarea fortei de munca şi a echipamentelor cu eficienţă scăzută, cu efecte negative asupra costurilor de producţie.
Producătorii români au solicitat de multi ani realizarea unui echilibru  intre obiectivele de dezvoltare durabilă a acvacvulturii româneşti şi cele care privesc protecţia cormoranilor. Anul trecut, la dezbaterea problemei cormoranilor în Comisia de ape , păduri, echilibru ecologic şi fond cinegetic din Senatul României am primit asigurări că vom fi sprijiniţi în asigurarea cadrului legislativ pentru combaterea cormoranilor. Fermele de acvacultură produc valori de mediu, ele contribuie la menţinerea şi consolidarea biodiversităţii acvatice. Dar toate acestea se realizează pe cheltuiala fermierilor români, fără a se acorda compensatii financiare  de către Ministerul Mediului  pentru pierderile  suferite. In aceste condiţii multi producători din acvacultura românească sunt constrânşi să reununte la activitatea de acvacultură şi să se îndrepte spre producţia agricolă în incintele de acvacultură. Actiunile  preconizate in România pentru diminuarea stocurilor dr cormorani. Acţiunile privind diminuarea stocurilor de cormorani,  care  reprezintă cele mai rapace păsări ihtiofage, se pot întreprinde doar în baza unor măsuri derogatorii, luate la nivelul ţării noastre, in conformitate cu Articolul 9 din Directiva Păsări 2009/147/EC. În aceste circumstanţe, măsurile care se pot întreprinde la nivel local/regional  sunt următoarele:
  1. Controlul reproducerii prin:
– Reducerea numărului de cuiburi din fiecare colonie; – Îndepărtarea  ouălelor din cuiburile existente intr-o colonie şi înlocuirea acestora cu ouă false; 2. Reducerea numărului de colonii; 3. Reglementarea numărului de colonii de reproducători pentru a restricţiona apariţia de noi colonii; 4. Cooptarea asociaţiilor de pescuit recreativ şi vânătoare care au cu ANPAîncheiate contracte de utilizare a resurselor acvatice vii în acţiunile de combatere a cormoranului mare . 5. Aprobarea vânarii cormoranilor in perimertrul fermelor de acvacultură. În acest demers trebuie ca Ministerul Mediului să fie mai apropiat de fermierii piscicoli care au o contribuţie hotărâtoare la crearea de valori de mediu în ţara noastră. Pe această cale doresc să mulţumesc domnului ministru Petre DAEA pentru sprijinul constant acordat  dezvoltării acvaculturii româneşti, concretizat prin promovarea de acte normative care vin în sprijinul producătorilor din acvacultura românească şi pentru semnalul tras la nivelul UE pentru acordarea unei mai mari atenţii protecţiei si dezvoltării acvaculturii, ca singura alternativă pentru asigurarea peştelui pentru consumul populaţiei în condiţiile în care stocurile de peşti din mări şi oceane sunt din ce in ce mai scăzute, iar accesul la acestea din ce în ce mai dificil.
Inchide